Blocați pe hârtie: de ce unele părți ale Europei încă se luptă să se digitalizeze

Europa se află pe calea digitalizării, însă într-un ritm foarte inegal. Unele țări se grăbesc să adopte tot felul de instrumente digitale, în timp ce altele rămân în urmă, agățându-se de hârtie, rutină manuală și sisteme care abia s-au schimbat în ultimele decenii. Aceste diferențe afectează modul în care companiile lucrează, iau decizii și trec la noile programe informatice care înlocuiesc obiceiurile vechi.

Conform datelor UE, competențele digitale sunt încă inegale pe continent. Aceste inegalități influențează modul în care angajații își îndeplinesc sarcinile zilnice, ușurința cu care organizațiile adoptă noi soluții și rapiditatea cu care noile produse pot intra pe diferite piețe. Înainte de a analiza cifrele, merită să ne amintim un aspect: digitalizarea nu este doar o chestiune de tehnologie, ci depinde de oameni, de competențe și de comportamentul cotidian.

Decalajul digital al Europei în cifre

În ceea ce privește indicatorul DESI, diferența este clară în ceea ce privește competențele digitale de bază în cinci domenii de competență: utilizarea informațiilor, comunicarea, crearea de conținut, siguranța și rezolvarea problemelor. Acestea nu sunt abilități avansate, ci competențe de bază care arată cât de pregătite sunt persoanele pentru a utiliza instrumentele digitale la locul de muncă și acasă.

Nivelul individual de competențe digitale (începând cu 2021), Eurostat, Indicatori DESI

Clasamentul împarte țările în două mari grupuri. Țările de Jos, Finlanda și Irlanda se numără printre țările cu cele mai bune rezultate, cu o mare parte a populației capabilă să îndeplinească sarcini digitale esențiale. În astfel de piețe, instrumentele digitale la locul de muncă sunt obișnuite și așteptate. România și Bulgaria se află la polul opus, unde multe persoane nu dispun nici măcar de competențe de bază. Mai multe țări din Europa Centrală și de Est se situează mai aproape de acest nivel inferior, ceea ce înseamnă că o mare parte din forța lor de muncă s-ar putea confrunta cu dificultăți în îndeplinirea sarcinilor digitale zilnice. Acest decalaj este mai mult decât o simplă statistică. Acesta dictează cât de repede se modernizează întreprinderile și cât de confortabil se simt lucrătorii atunci când sunt introduse noi instrumente.

De ce unele părți ale Europei continuă să se digitalizeze lent?

Motivul pentru care digitalizarea este scăzută în unele regiuni nu este lipsa tehnologiei. În mare parte, acest lucru se datorează culturii muncii și rutinelor stabilite. Pe anumite piețe, nivelurile scăzute de cunoaștere a limbii engleze fac dificilă navigarea pe multe instrumente software, încetinind integrarea și necesitând mai multă formare. Multe companii folosesc încă software vechi care este greu de integrat sau de actualizat, ceea ce forțează echipele să păstreze vechile fluxuri de lucru chiar și atunci când știu că acestea sunt ineficiente.

Cercetările efectuate pe piețele din ECE arată că provocările legate de digitalizare sunt strâns legate de maturitatea organizațională. Unele companii lucrează în cadrul unor procese fragmentate, în care departamente diferite utilizează instrumente diferite și nu există o abordare coerentă. Altele se bazează pe obiceiuri de lungă durată, cum ar fi fișele de lucru tipărite sau instrucțiunile verbale. Acest comportament este adesea determinat nu de rezistența la schimbare, ci de incertitudine. Rutinele pe hârtie sunt confortabile și previzibile. Nu necesită abilități noi și prezintă puține riscuri percepute. Rezultatul este că adoptarea devine lentă și inegală, chiar dacă întreprinderile sunt presate să se modernizeze.

Diferențele economice joacă, de asemenea, un rol. Economiile mai mature tind să investească mai devreme în formare, infrastructură și software. Piețele cu o alfabetizare digitală mai redusă au nevoie de mai mult timp pentru a face tranziția, deoarece atât companiile, cât și angajații au nevoie de mai mult timp pentru a crea noi obiceiuri. Împreună, acești factori explică de ce Europa continuă să avanseze cu viteze diferite.

Rolul maturității digitale în execuția acțiunilor de lansare pe piață

Competențele digitale influențează modul în care întreprinderile intră și se extind pe diferite piețe. O strategie care funcționează bine într-o parte a Europei poate fi ineficientă în alta, din simplul motiv că utilizatorii se angajează în mod diferit cu instrumentele digitale.

Pe piețele digitale superioare:

• Integrarea este mai rapidă, iar adoptarea necesită mai puține ajustări
• O abordare bazată pe intrare sau pe produs are mai multe șanse de succes

Pe piețele mai puțin digitalizate:

• Cumpărătorii au nevoie de mai multă educație și asistență practică
• Ciclurile de vânzări sunt mai lungi și se bazează mai mult pe comunicarea în persoană

Aceste diferențe afectează întregul proces de lansare pe piață. Proiectarea pâlniei, mișcarea vânzărilor, așteptările privind prețurile și modelele de asistență se schimbă în funcție de maturitatea digitală. O abordare paneuropeană unică are, de obicei, rezultate slabe. În schimb, companiile trebuie să se adapteze la realitatea specifică fiecărei piețe, mai degrabă decât să presupună că utilizatorii se comportă în același mod peste tot. În practică, acest lucru înseamnă adesea trecerea de la o strategie bazată pe produse la una bazată pe relații pe piețele în care obiceiurile digitale sunt mai slabe.

Obstacole pe piețele în care instrumentele digitale întâmpină cele mai multe dificultăți

Interviurile cu profesioniști care lucrează în regiune indică bariere concrete care frânează adoptarea digitală. După cum se arată în cercetarea realizată de Magoom, una dintre cele mai importante agenții de marketing și SEO din Lituania, provocările legate de digitalizare pe piețele din Europa Centrală și de Est nu provin din tehnologia în sine, ci din competențe, obiceiuri și maturitate organizațională.

Nivelul scăzut de cunoaștere a limbii engleze creează o problemă practică, deoarece multe instrumente, ghiduri și interfețe sunt create pentru un utilizator care cunoaște limba engleză. Acest lucru adaugă fricțiuni în timpul integrării și utilizării zilnice. O preferință puternică pentru furnizorii locali este un alt factor, în special pe piețele în care relațiile de afaceri pe termen lung se află în centrul procesului decizional. Încrederea se dezvoltă prin familiaritate și contact față în față, iar comunicarea la distanță singură este rareori suficientă.

Sistemele vechi rămân unul dintre cele mai mari obstacole. Multe organizații utilizează încă ERP-uri mai vechi sau software personalizat care nu poate fi integrat cu ușurință în instrumentele moderne. Actualizarea este complexă și costisitoare, astfel încât companiile amână schimbările sau implementează doar îmbunătățiri parțiale. Fragmentarea pieței adaugă încă un nivel. Normele, așteptările și metodele de lucru pot varia chiar și între țări vecine, ceea ce înseamnă că ceea ce funcționează pe o piață poate să nu se transpună direct pe următoarea. În unele verticale, lucrătorii de teren au o încredere scăzută în instrumentele digitale și preferă apelurile telefonice, notele scrise de mână sau aplicațiile de mesagerie. Cu cât obiceiurile digitale sunt mai slabe, cu atât trecerea la fluxuri de lucru digitale structurate este mai treptată și mai consumatoare de resurse.

Acolo unde decalajul este cel mai vizibil: operațiunile de service pe teren

Acest decalaj este cel mai pronunțat în operațiunile de servicii pe teren, unde echipele lucrează în afara biroului și se bazează pe comunicarea în timp util. Lucrătorii de pe teren din piețele mai mature din punct de vedere digital utilizează în mod obișnuit aplicații mobile, programări automate și ordine de lucru digitale pentru a coordona sarcinile și a colabora cu ceilalți.

Echipele de teren de pe piețele cu maturitate ridicată sunt mai predispuse să utilizeze ordine de lucru digitale și aplicații mobile cu planificare automată. Multe echipe de pe piețele cu maturitate redusă depind încă de foi de hârtie și note scrise de mână, foi de calcul, aplicații de mesagerie sau apeluri telefonice.

Aceste diferențe se manifestă direct în operațiunile zilnice. Procesele manuale generează întârzieri, lacune în informații și o urmărire inconsecventă a sarcinilor. Actualizările ajung cu întârziere la birou, datele sunt mai greu de consolidat, iar managerii au o vizibilitate limitată asupra activității în curs. Impactul imediat se răsfrânge asupra calității serviciilor, timpului de răspuns și costurilor operaționale. Atât timp cât competențele digitale rămân inegale, operațiunile de service pe teren vor continua să prezinte cel mai clar contrast între piețele europene mai avansate și cele mai puțin mature.

Decalajul de digitalizare din Europa influențează modul în care lucrătorii utilizează instrumentele, modul în care companiile adoptă programele informatice și cât timp rutinele manuale rămân parte a operațiunilor zilnice. UE își propune să crească semnificativ competențele digitale de bază în următorii ani, însă până când se vor înregistra progrese în toate regiunile, organizațiile care se extind pe continent vor trebui să își adapteze planurile la specificul fiecărei piețe și să se bazeze pe ceea ce se întâmplă pe teren, nu pe presupuneri preluate de pe piețele mai avansate.